Sa intelegem Obezitatea

OBEZITATEA

 

1. DEFINIŢIE Şl EPIDEMIOLOGIE

Definiţie. Se înţelege prin obezitate depăşirea greutăţii ideale cu 15 – 20%. Aprecierea obezităţii se poate face după raportul dintre greutate şi înălţime, sau după măsurarea pliului cutanat.

  • Indicele de masă corporală se calculează raportând greutatea corporală( în kg ) la pătratul înălţimii (în metrii ), ca în formula de mai jos:
Indicele de masa corporala
Indicele de masa corporala

 

unde:

    • IMC – este Indicele de Masă Corporală
    • M – este greutatea corporală masurată in kilograme
    • H – este înalţimea măsurată în metri (dacă ai un metru şi şaizeci de centimetri, valoarea lui H va fi 1,60 ).
  • După indicele Broca, greutatea ideală este: G = T – 100, în care G este greutatea în kilograme, iar T înălţimea în centimetri. De exemplu un individ înalt de 1,70 m, trebuie să aibă o greutate de 70 kg. Se acceptă mici variaţii care nu trebuie să depăşească 10 – 15%.
  • Mai exactă este formula propusă de Lorentz: G = T – 100 [(T -150) x 0,25]. T şi G au aceeaşi semnificaţie ca mai sus. Formula este complicată, de aceea în practică nu se prea foloseşte.

Epidemiologie. Obezitatea se întâlneşte frecvent în ţările cu nivel de trai ridicat.

  • O treime până la o cincime din populaţia adultă acestor ţări este supraponderală.
  • Este vorba despre un bilanţ energetic pozitiv, între aportul alimentar excesiv şi cheltuielile energetice reduse, prin sedentarism. Aceasta exprimă nivelul de viaţă.
  • Astăzi este o certitudine relaţia dintre obezitate şi bolile cu cea mai mare rată de mortalitate: bolile cardiovasculare, dislipidemiile, diabetul zaharat etc.
    • astfel, 85 -95% dintre diabetici au fost sau sunt obezi;
    • peste 60% dintre dislipidemici au obezitate.
Citeste si ...  Cum sa ne hranim sanatos

 

2. ETIOPATOGENIE

Obezitatea depinde de numărul şi volumul adipocitelor:

  • Obezitatea hiperplazică, cu număr crescut de adipocite, depinde de alimentaţia primită în copilărie. Numărul adipocitelor la adult este fix. El se stabilizează în jurul vârstei de 20 – 23 de ani.
  • Volumul adipocitului este direct influenţat de bilanţul caloric. Bilanţul caloric pozitiv duce la adult la creşterea volumului adipocitului şi implicit la obezitate. Aceasta este obezitatea hipertrofică, care apare la adult datorită reducerii activităţii fizice, fără o reducere proporţională şi a alimentaţiei.
  • Obezitatea de tip mixt, în care se asociază o creştere a numărului de adipocite – din perioada copilăriei – cu o creştere a volumului, care apare oricând în timpul vieţii. Aceasta este mai frecventă la femei.

Factorii etiologici ai obezităţii sunt în ordinea frecvenţei şi importanţei următorii:

supraalimentaţia

reducerea sau lipsa activităţii fizice, în raport cu consumul alimentar nemodificat. Profesiunile sedentare, renunţarea la sporturi sau diferite exerciţii fizice, comoditatea transportului auto, sunt tot atâţia factori care contribuie la obezitate.

factori psihologici, în sensul refugierii în satisfacţia alimentară, pentru o nereuşită în viaţă, diferite deziluzii afective etc. (refulări).

alcoolismul

mediul urban, unde aceşti factori sunt mai evidenţi.

modificări endocrine (cauze endogene), mult mai rare: sarcina, boala Cushing, adenomul Langerhans, sindromul adiposogenital, hipotiroidia etc.

 

3. FORME CLINICE

Principala formă este forma comună generalizată, care apare sub cele trei aspecte descrise: hiperplazică, hipertrofică şi mixtă. Când paniculul adipos este limitat (sub 40 kg), factorul determinant este volumul adipocitelor. Peste această greutate, obezitatea este dependentă de numărul de adipocite (forma hipertrofică).

Citeste si ...  Dieta pentru Creier Performant

Clasificarea curentă foloseşte gradul obezităţii:

  • în gradul I, constatăm o depăşire de 15-20 kg,
  • în gradul II, o depăşire de 20 – 30 kg faţă de greutatea ideală,
  • iar în gradul III, o depăşire de peste 30 kg.
  • Se descriu şi obezităţi monstruoase, cu depăşire de peste 60 – 70 kg, uneori ajungându-se la greutăţi colosale de 300 – 400 kg. Se pare că totuşi obezitatea staţionează la un moment dat.

După localizare se disting două forme clinice:

Obezitatea de tip ginoid(tip Rubens). Se întâlneşte mai frecvent la femei dar poate apare şi la bărbatul adult şi la copilul de ambele sexe. Musculatura scheletică este slab dezvoltată, iar ţesutul adipos se localizează în părţile inferioare ale corpului, pe abdomenul inferior (sub ombilical), pe flancuri, şolduri, coapse, genunchi, gambe. Bolnavul se mişcă greu, oboseşte uşor şi se îngraşă foarte repede. Consumă puţine calorii, dar slăbeşte foarte greu. Apar rapid complicaţii respiratorii, cardiace, bsteomusculare etc. Unele forme reţin multă apă şi sare. Nu răspunde la tratamentul dietetic sau diuretic, dar unele rezultate se obţin prin corticoterapie. O formă specială este celulita Dercum în care infiltraţia adipoasă este dureroasă. Boala are caracter familial.

Obezitatea de tip android(tip Falstaff). Se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi. Ţesutul adipos se dezvoltă în regiunea superioară a corpului (ceafă, gât, umeri, abdomenul superior supra ombilical), respectându-se partea inferioară a corpului. Musculatura este puternică iar ţesutul adipos mai puţin dezvoltat decât în forma precedentă. Sunt oameni care se plâng mereu de foame, şi care mănâncă mult. Frecvent apar complicaţii ca: diabet, hipe-ruricemie, dislipidemie, ateroscleroză cu localizările sale etc.

Citeste si ...  Dieta pentru o inima sanatoasa

Se mai disting şi cazuri de obezitate, condiţionate genetic.

 4. COMPLICAŢII

Diabetul zaharat este o complicaţie majoră. Peste 80 – 90% dintre diabetici au fost sau sunt obezi. Boala evoluează progresiv până la stadiul clinic manifest de diabet.

Complicaţiile cardiovasculare sunt numeroase şi severe:

  • hipertensiunea arterială este frecventă la obezi (peste 50% dintre obezi au şi HTA).
  • insuficienţa cardiacă este la fel de frecvent întâlnită la obezi.

Ateroscleroză apare mai frecvent şi mai devreme la bolnavul obez (cu cel puţin 10 ani faţă de normo ponderal).

Varicele reprezintă una dintre cele mai des întâlnite complicaţii, localizate la nivelul membrelor inferioare.

–  Dintre complicaţiile pulmonare: bronşita acută şi cronică, emfizemul pulmonar, dispneea de efort datorită scăderii capacităţii vitale, uneori hipertensiunea pulmonară şi nu rareori sindromul Pickwick (somnolenţă şi obezitate).

–  Complicaţiile digestive sunt: hipotonia biliară, litiaza biliară, constipaţia cronică, hepatita cronică prin steatoză hepatică (infiltraţie grasă a ficatului).

Tulburări de statică: cifoză dorsală, lordoză cervicală, picior plat, spondiloze, artroza şoldului, poliartroze sau numai durerea articulară semnalată la 70% dintre obezi.

Complicaţii cutanate: intertrigo, piodermite, seboree.

Complicaţii la nivelul sistemului nervos central: cefalee, astenie, vertije, uneori obsesii, anxietate.

Complicaţii ginecologice– amenoree, tulburări de ciclu ovarian.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *