Regim alimentar pentru intretinerea inimii

Regim alimentar in insuficienta cardiaca

Share sa stie si altii !

Regim alimentar dieta pentru oamenii bolnavi de inima

Notiunea de insuficienta cardiaca este deseori folosita pentru stari ce par diferite intre ele, fiindca de fapt nu se poate vorbi despre o boala bine definita, ci de o gama intreaga de stari, de gravitate diferita. S-ar putea spune chiar ca nu exista o insuficienta cardiaca, ci nenumarate insuficiente cardiace. Gravitatea lor se poate aprecia, de fiecare data, prin comparatie cu inima normala. Pentru aceasta insa trebuie reamintita sarcina pe care o are de indeplinit inima unui corp si felul cum si-o indeplineste.

Inima normala, despre care se spune ca este motorul circulatiei singelui prin corp, nu are insa numai misiunea de a face fata unei situatii mereu aceeasi, asa cum ar face de pilda o pompa aspiratoare-respingatoare. Spre deosebire de o asemenea pompa, inima trebuie sa-si adapteze munca la diferitele cerinte ale vietii zilnice, la diferitele eforturi fizice pe care le face individul. In aceste conditii extrem de variate inima isi mareste in mod automat randamentul muncii, aruncind o cantitate mai mare sau mai mica de singe in circulatie pentru a duce la tesuturi oxigen in cantitate corespunzatoare si pentru a scoate de acolo in aceeasi masura deseurile metabolice. Aceasta inseamna, insa, ca inima normala dispune in mod normal de o rezerva de energie remarcabila si ca se poate adapta.

Situatia unei inimi care sufera din cauza unei leziuni a supapelor sale – valvulele – sau din cauza unei rezistente periferice prea mari pe care trebuie sa o invinga sau care din alte motive este obligata sa depuna o munca mai mare este diferita. Chiar cind omul este in repaus fizic, o asemenea inima isi consuma din rezervele ei de energie. Asa se face ca ei ii mai ramine un stoc de energie mult mai mic decit unei inimi care lucreaza in conditii normale si ca, desi nu apar semnele unei incapacitati de a face fata cerintelor circulatiei, ea va obosi mai repede. Totusi, atita vreme cit ea poate asigura o circulatie aproape normala, se spune ca este o inima compensata, suficienta pentru circulatie.

Atunci cind rezervele energetice ale inimii nu vor mai fi suficiente, cind apar semnele obosirii ei este vorba despre o insuficienta sau descompensare cardiaca. Este de la sine inteles ca decompensarea va avea un aspect diferit dupa cum inima poate face fata inca la eforturi fizice, dar din ce in ce mai mici, sau dupa cum ea mai poate asigura circulatia numai in stare de repaus fizic total sau nici macar atit.

Regim alimentar pentru intretinerea inimii
Regim alimentar pentru intretinerea inimii

Cunoasterea modului in care se instaleaza insuficienta cardiaca permite sa se intrevada cele doua mari roluri pe care le are dietetica in bolile inimii:

– rolul profilactic, pentru preintimpinarea instalarii insuficientei cardiace la bolnavii care sufera de o boala care predispune la aceasta;

– rolul curativ, pentru bolnavii la care s-a instalat un anumit grad de insuficienta cardiaca, si la acestia din urma regimul poate – pina la un anumit punct – sa aiba rol profilactic in sensul ca bolnavul va cauta sa  evite instalarea marii insuficiente cardiace, a starii de epuizare totala a rezervelor de energie ale inimii.

Date generale asupra insuficientei cardiace. Inainte de a trece in revista modul in care trebuie alcatuita si condusa alimentatia profilactica sau curativa in insuficienta cardiaca trebuie amintite pe scurt modificarile ce se petrec in corp in cursul ei. Corectarea lor va constitui tinta dieteticii curative si evitarea lor a dieteticii profilactice. Se stie despre mica si marea circulatie a singelui ca mica circulatie este drumul pe care singele il parcurge de la ventriculul drept al inimii pina la auriculul ei sting. In acest circuit singele strabate plaminul, unde se face incarcarea cu oxigen a globulelor rosii si cedarea bioxidului de carbon in aerul atmosferic.

Marea circulatie incepe din ventriculul sting al inimii si se termina in auriculul ei drept. Intre aceste doua incaperi singele strabate toate organele corpului, unde duce oxigenul si principiile alimentare si de unde se preia bioxidul de carbon si substantele de deseu ce vor trebui eliminate din corp. Inima, motorul principal al acestor doua circuite, este in acelasi timp si hotarul dintre ele.

Primul efect al intrarii inimii in starea de decompensare este pierderea capacitatii ei de a se goli complet de singe in timpul contractiei. Aceasta se resimte atit in circulatia mare, cit si in cea mica. In circulatia mare ajunge o cantitate mai mica de singe sau, altfel spus, la organe si tesuturi ajunge o cantitate mai mica de oxigen si de substante nutritive (glucide, grasimi, albumine si vitamine). In acelasi timp, si din aceleasi motive, o cantitate mai mica de bioxid de carbon si de produse de deseu vor putea fi indreptate spre locurile lor de eliminare din corp. Munca tuturor organelor si tesuturilor va scadea, in aceste conditii, ele obosind mai repede. Bolnavul insusi se plinge de o oboseala ce apare la eforturi fizice din ce in ce mai mici.

Organismul va cauta sa faca fata acestei situatii printr-o accelerare a miscarilor respiratorii, ceea ce ar trebui sa aiba ca urmare o imbogatire a singelui cu oxigen. Bolnavul se va plinge atunci de aparitia unei respiratii care seamana cu gifiitul unui om care a facut un efort foarte mare. Daca nu se intervine cu un tratament si un regim alimentar potrivit, gifiiala va aparea la eforturi din ce in ce mai mici, pina cind, in marea insuficienta cardiaca, ea devine permanenta, fiind prezenta pina si in stare de repaus fizic absolut.

Dar acestea nu sint singurele consecinte asupra marii circulatii. Dupa cum s-a aratat anterior, golirea inimii nu se mai face complet. Aceasta inseamna ca, atunci cind singele incarcat cu bioxid de carbon soseste la inima din marea circulatie, el va gasi in inima restul de singe pe care ea nu a fost in stare sa-l trimita in circulatie. Urmarea va fi pe de o parte ca singele nu se oxigeneaza si nu elimina suficient bioxid de carbon, iar pe de alta parte ca debitul circulator este scazut. Aceasta situatie se complica si cu o staza in organism. Unul dintre organele care sufera printre primele efectul stazei (stagnarii) in circulatia mare este ficatul si, impreuna cu el, rinichiul si toate organele tubului digestiv. De aceea, ficatul este mare si dureros in insuficienta cardiaca si apar tulburari digestive, cum ar fi senzatia de balonare a abdomenului dupa mese, lipsa de pofta de mincare etc.

Dar staza se rasfringe asupra intregului organism si circuitul normal al singelui incepe sa sufere. Eliminarea prin rinichi este jenata, iar trecerea apei din organe in vasele sanguine nu mai are loc in mod normal, ba chiar are loc un fenomen invers de trecere mai mare a apei din singe spre tesuturi. Urmarea este aparitia edemelor (umplerea cu apa a tesuturilor). In sfirsit lipsa unei bune circulatii, cu oxigenare proasta a singelui la nivelul plaminilor, face ca pielea si buzele cardiacului sa ia o culoare albastruie, iar aciditatea mediului interior al corpului sa creasca.

Rolul regimului alimentar in insuficienta cardiaca consta in faptul ca el poate interveni evitind sau intirziind instalarea insuficientei cardiace, poate corecta unele tulburari dupa ce ele s-au instalat, furnizind materialul energetic pentru refacerea rezervelor secatuite ale inimii, poate cruta intregul organism de eforturi digestive suplimentare.

Principii generale ale regimului alimentar profilactic in cursul bolilor de inima compensate, fara insuficienta cardiaca

Regimul alimentar poate interveni ca factor profilactic, adica de prevenire a decompensarii inimii in doua eventualitati:

– cind individul este un denutrit;

– cind individul este un obez.

Atit starea de denutritie, cit mai ales obezitatea pot grabi instalarea unei insuficiente cardiace. Iata de ce ele trebuie corectate prin regim cit mai devreme.

Cind pacientul este un denutrit, se recomanda, ca linie de conduita cu totul generala, un aport crescut cu albumine (pina la 150 g pe zi) alaturi de o cantitate moderata de grasimi si de glucide. Limitarea relativa a grasimilor si glucidelor isi are explicatia in faptul ca supraalimentatia la acesti pacienti, carora li s-a recomandat, tot in scop profilactic, evitarea eforturilor fizice, poate duce la obezitate. Se stie insa ca obezitatea are efecte dezastruoase asupra circulatiei bolnavului, predispunindu-l o data mai mult, la instalarea precoce a insuficientei cardiace. Regimul trebuie sa fie foarte bogat in vitamine, mai ales din grupul vitaminei B.

In cea de-a doua eventualitate, atunci cind bolnavul este un obez, excesul de greutate corporala supune inima in mod continuu la o munca suplimentara, care va duce la epuizarea rapida a rezervelor sale energetice. De aceea, in aceste cazuri, este absolut obligatoriu sa se ia masuri dietetice eficace.

Se va prescrie – din aceste motive – un regim in care totalul de calorii pe zi sa fie redus cel putin cu 2/5 din ceea ce ar trebui sa fie el la un individ sanatos. O limitare de numai 1/5 nu este eficace, iar limitarile de 3/5 sint greu de suportat in conditiile continuarii activitatii zilnice a individului. Un criteriu practic de apreciere a nevoii de reducere a aportului de calorii este urmatorul: se apreciaza cu cit la suta depaseste pacientul greutatea ideala fata de virsta, sexul, talia si conformatia sistemului sau osos; reducerea calorica se va face cu un numar de calorii procentual corespunzator procentului cu care el depaseste ponderea normala.

De pilda la o depasire de 30 la suta a greutatii fata de normal, reducerea calorica va fi de 30 la suta. Se va avea insa grija sa nu se faca reduceri de peste 75 la suta din aportul caloric normal. Slabirea brusca la indivizii cu boli de inima compensate trebuie evitata astfel incit sa nu fie resimtita de pacient si sa nu antreneze o scadere a capacitatii sale de munca, limitata prin leziunea pe care o poarta la inima. Pentru aceasta se recomanda intercalarea saptaminal sau de doua ori pe saptamina a asa-ziselor zile de descarcare, sub forma de zile de lapte (3-4 pahare de lapte pe zi), zile de mere sau zile de legume. In aceste zile se va impune bolnavului repausul la pat. Ele nu vor fi alese astfel sa coincida cu zilele libere de la munca.

Tot in vederea crutarii muncii inimii, bolnavul isi va reduce aportul de sare de bucatarie la 5-6 g pe zi, cantitate deja continuta in alimentare. De aceea se va suprima orice adaos de sare la gatitul alimentelor si se vor elimina alimentele care au un surplus de sare (cirnati, mezeluri, brinzeturi sarate, unt sarat). Daca aceasta masura, care nu este obligatorie in profilaxia insuficientei cardiace, reuseste sa fie aceptata de bolnav, se realizeaza un mare avantaj pentru acesta. Astfel, pe linga faptul ca eventuala insuficienta cardiaca este mult aminata, se obtine o pregatire a pacientului, un fel de antrenament al lui, pentru marile restrictii de sare din cursul insuficientei cardiace de mai tirziu.

Ca principii generale se recomanda impartirea alimentatiei in cel putin cinci reprize. Mesele cele mai bogate in alimente vor fi cele ale primei jumatati a zilei, in asa fel ca inainte de ora 17 sa se fi administrat 75-80 la suta din ratie.

Rezumind cele spuse pina aici, regimul profilactic pentru insuficienta cardiaca raspunde la patru conditii:

– aport caloric potrivit starii de nutritie a bolnavului;

– reducerea moderata a aportului de sare;

– repartizarea alimentatiei in cinci mese zilnice cu preponderenta cantitativa in prima jumatate a zilei;

– aport de albumine de calitate si de vitamine.

Principii generale ale regimului alimentar din cursul insuficientei cardiace declarate

Regimul alimentar din plina insuficienta cardiaca se va calauzi dupa urmatoarele reguli generale:

– el va trebui sa reduca la minimum efortul ce se cere din partea inimii;

– va trebui sa asigure resorbtia edemului cardiac;

– va trebui sa corecteze urmarile nefavorabile pe care le-a adus dupa sine insuficienta circulatiei si staza din diferitele organe: acidoza, cresterea ficatului, tubul digestiv etc.;

– va trebui sa asigure un aport echilibrat de principii alimentare si de vitamine, astfel ca inima sa aiba in permanenta la dispozitie materialul necesar refacerii rezervelor sale energetice.

Iata in ce fel se realizeaza practic aceste deziderate:

1) Alimentatia va fi in general moderata si cantitativ redusa. Sint de recomandat mai multe mese mici pe zi, evitindu-se cu grija incarcarile mari si dintr-o data ale stomacului. Un stomac prea destins creeaza conditii mecanice neprielnice pentru activitatea inimii.

Pentru acelasi motiv bolnavul va  consuma lichidele permise in intervalul dintre mese.

Adeseori acesti bolnavi au un apetit mai bun dimineata, cind repausul din timpul noptii a ameliorat conditiile circulatiei. Se va profita de acest ragaz si se va administra dimineata una din mesele cele mai bogate ale zilei, de exemplu sub forma unei fierturi de fulgi de ovaz sau o spuma de gris, cu nuci macinate, zahar, mere rase si stafide.

Se va recomanda de asemenea ca bolnavul sa-si mestece bine alimentele. O digestie usoara, fara balonari abdominale, usureaza munca inimii.

2) Pentru a asigura sau favoriza resorbtia edemului si a usura in acelasi timp sarcina inimii, se recomanda doua masuri de o deosebita importanta:

– reducerea cantitatii de sare la 5-6 g pe zi; in acest caz se impune o reducere a lichidelor pina la cantitatea maxima de 600-800 cmc pe zi;

– limitarea aportului de lichide pina la ¾-1 litru pe zi.

In alte cazuri se va recomanda reducerea stricta a sarii din alimentatie (aport zilnic de 1-3 g). In acest scop, pe linga restrictiile de mai sus se va inlocui piinea obisnuita cu piine fara sare, se elimina carnea, pestele de mare si laptele integral.

In sfirsit exista posibilitatea reducerii complete a sarii din alimentatie. Este de retinut ca si in acest caz alimentatia pacientului contine inca 0,5-1 g sare pe zi aflata in diversele alimente permise. Pentru realizarea acestui tip de regim se permit urmatoarele alimente: galbenusul de ou, fulgii de ovaz, cacaua, ciocolata, untul desarat, untdelemnul, piinea fara sare, cereale fierte, fructele. De asemenea, se poate recurge la regimul de cruditati care mai are avantajul de a combate si acidoza.

Modul in care se va alege regimul de restrictie salina, in raport cu gravitatea insuficientei cardiace, este urmatorul:

In formele grave se va incepe cu regimul de reducere completa a sarii. Pentru control bolnavul va fi cintarit cit mai des si se va masura cantitatea de urina eliminata pe fiecare 24 ore (o eliminare mare de apa reprezentind succesul tratamentului).

Pe masura ameliorarii insuficientei cardiace se trece treptat la regimul de restrictie limitata a sarii pentru ca, dupa obtinerea compensarii, sa se impuna, in mod obligatoriu, revenirea la regimul de restrictie moderata salina, de lunga durata. Restrictia moderata a aportului de sare este o masura profilactica pentru evitarea sau intirzierea reinstalarii insuficientei cardiace.

Regimul fara sare este adesea greu tolerat de catre bolnavi. Se va recurge la condimentarea alimentelor cu ceapa, suc de rosii, foarte putin piper, scortisoara, usturoi, praz, nucsoara. Chiar si in cazul cind regimul este tolerat usor, faptul ca el trebuie administrat pe perioade indelungate de timp se izbeste de unele greutati. In aceste cazuri se poate recurge la regimul de sucuri de fructe care se realizeaza prin administrarea de circa 800 cmc suc de mere, portocale sau must nefermentat (suc de struguri).

3) Corectarea urmarilor nefavorabile asupra organismului, determinate de insuficienta cardiaca, in special a starii de acidoza, se realizeaza printr-un regim bogat in legume si sucuri de fructe.

Constipatia care insoteste deseori insuficienta cardiaca se corecteaza prin compoturi de prune sau caise uscate, cu putin lichid, sau uneori prin simpla consumare a unui pahar de apa rece dimineata pe stomacul gol.

4) Aportul echilibrat de principii alimentare trebuie asigurat dupa trecerea perioadei de mare insuficienta cardiaca, aceasta cu atit mai mult cu cit in primele zile de tratament se includ adesea de catre medici asa-zisele zile de carenta. Zilele de carenta pot fi realizate prin:

– zile de lapte, cind se administreaza 1 litru lapte pe zi;

– zile de cartofi (1 kg pe zi copti sau fierti, nesarati, repartizati pe intreaga zi) cu ½ kg ceai sau lapte;

– zile de compot (compot de mere sau de pere preparat din 1 ½ kg fructe);

– zile de orez.

In cazurile foarte grave sau la marii obezi, cura de carenta se aplica pe intervale de 3-10 zile, perioada in care bolnavul va pastra un repaus riguros la pat.

Atunci cind se recurge la regimuri de carenta mai prelungite, lipsa de vitamine din alimentatie trebuie completata medicamentos.

Alimente permise in cardiopatiile compensate

Bauturi in limita cantitatii de lichide permise: lapte, lapte cu cafea de orz, ceai de maces, sucuri de legume, chisel, uneori cafea naturala si cantitati mici de vin taiat cu apa.

Piine: alba sau neagra, preparata fara sare, fara praf de copt, bicarbonat, de preferinta veche sau uscata.

Supe: de legume, supe-creme ingrosate cu fainoase, supe de cereale, de fructe drese cu lapte, iaurt, lamiie, preparate fara sare, in limita cantitatii de lichide permise.

Carne si mincaruri cu carne: toate felurile de carne in cantitate de 120-140 g pe zi (se exclude carnea conservata si sarata), fiarta si apoi prajita sau ca tocatura dietetica.

Peste: in zilele fara carne, peste de riu: lin, salau, crap, stiuca, pastrav, ca rasol, gratar sau prajit, in preparate fara sare adaugata.

Brinzeturi: proaspete, neconservate, brinza desodata, brinza de vaci nesarata, cas nesarat, urda; sint permise in zile fara carne sau peste.

Oua: se limiteaza galbenusul cind cardiacul este hipertensiv sau arteriosclerotic.

Legume crude: salate de cruditati rase foarte marunt in portie de 100-150 g; numai o data pe zi, sfecla, telina si papadie deoarece sint bogate in sodiu.

Legume fierte: toate sub forma de piureuri, soteuri a la grec, ca legume gratinate, chiftelute prajite, legume umplute, mincaruri de legume; in cantitati limitate: varza creata, varza si spanac.

Leguminoase: rareori si in cantitate mica, sub forma de piureu dat prin sita, in zilele fara carne.

Fructe: toate, cu exceptia celor interzise, de preferinta crude, rase pe razatoarea de sticla, in gelatine, salate de fructe sau coapte la cuptor (mai ales pentru cei cu dantura incompleta).

Fructe oleaginoase: alune si nuci nesarate.

Fainoase: toate, fierte fara sare (gris, orez, paste fainoase, fulgi de ovaz, mamaliga pripita bine fiarta).

Grasimi: ulei de germeni de porumb, margarina nesarata, ulei de floarea-soarelui, unt nesarat, smintina, frisca.

Sosuri: preparate pe baza de zeama de zarzavat si preparate dietetic, adica fara rintas de ceapa prajita in grasime incinsa pina la fumegare: sos de rosii, sos de legume, sos alb, sos de verdeturi, sos de fructe, sos cu smintina, sos caramel.

Deserturi: aluaturi fara multa grasime, fara sare, fara bicarbonat de sodiu, de preferinta preparate cu doua zile inainte; aluat uscat, aluat de tarta cu fructe, brinza de vaci, crema de lapte vanilata, chec; budinci dulci din fainoase cu brinza de vaci sau fructe; fainoase cu lapte si sos caramel; gelatine de iaurt, brinza de vaci, piureuri de fructe, clatite, inghetata, chiseluri; spume de albus cu piureuri de fructe. Miere de albine, peltea, zahar candel, siropuri, melasa, dulceata, serbet; orice marmelade preparate fara benzoat sau salicitat de sodiu.

Diverse: sare 5-6 g pe zi, verdeturi proaspete, frunze de patrunjel, marar, tarhon, leustean, chimen, condimente aromate, otet si piper negru in cantitate moderata, mustar fara sare, varza murata fara sare; ciocolata si caco in cantitati moderate.

Alimente interzise

Bauturi: toate peste cantitatea permisa; bauturi spirtoase (tuica, drojdie, lichior), orice fel de bauturi carbonate, iaurt, zer fermentat, lapte batut.

Produse de panificatie: piine sau biscuiti preparate cu sare, cu praf de copt sau cu bicarbonat, piine proaspata, calda.

Supe: preparate cu zeama de oase sau de carne, pregatite din legume interzise.

Carne si mincaruri de carne: carne peste cantitatea permisa, sarata, afumata, viscere cu exceptia inimii, carne foarte grasa, de porc, de gisca, vinat.

Mezeluri: toate exceptind uneori sunca fiarta fara sare.

Peste: sarat, afumat, conservat, marinat.

Brinzeturi: sarate sau prea grase, telemea, cascaval.

Legume crude: telina, sfecla, papadie, varza creata, nu mai mult decit o data pe zi; sint interzise ceapa cruda, usturoiul, ridichile, gogosarii, varza murata cu sare si muraturile.

Legume fierte: conopida, varza, spanac, gulii, varza de Bruxelles, cartofi prajiti, mincare de cartofi, aluat de cartofi.

Leguminoase: toate, exceptind o cantitate mica 100 g o data pe saptamina, sub forma de piureu dat prin sita.

Fructe: toate, exceptind cele care produc destinderea gazoasa a abdomenului, ca mere crude de calitate inferioara sau pepeni verzi si galbeni.

Fructe oleaginoase: alune cu sare.

Fainoase: pregatite ca feluri cu sare si multa grasime (fac digestia grea).

Grasimi: slanina, untura din slanina sarata, unt sarat, margarina sarata.

Sosuri: preparate cu zeama de oase sau carne, sosuri picante cu sare, mult piper, mustar, usturoi, sos maioneza (cind cardiacul este hipertensiv), sosuri greu de digerat, adica preparate cu rintas de faina si ceapa prajita sau cu multa grasime.

Condimente: sare peste cantitatea permisa sau adaugata la prepararea mincarii, mustar cu sare, boia iute, ceapa cruda, usturoi, hrean in cantitate exagerata.

Deserturi: preparate cu multe oua, multa grasime, sarate, aluaturi calde, proaspete, cu bicarbonat sau praf de copt; iaurt cu zahar, creme cu mult unt si galbenus de ou.

Retete Culinare rapide si usoare

No feed items found.

Retete de Prajituri si Torturi

No feed items found.

Tratamente Naturiste

Ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !

AbiaPutinIndeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult (2voturi, Media: 5.00 out of 5)

Loading...