Regim alimentar in insuficienta cardiaca

Share sa stie si altii !

Regim alimentar dieta pentru oamenii bolnavi de inima

Notiunea de insuficienta cardiaca este deseori folosita pentru stari ce par diferite intre ele, fiindca de fapt nu se poate vorbi despre o boala bine definita, ci de o gama intreaga de stari, de gravitate diferita. S-ar putea spune chiar ca nu exista o insuficienta cardiaca, ci nenumarate insuficiente cardiace. Gravitatea lor se poate aprecia, de fiecare data, prin comparatie cu inima normala. Pentru aceasta insa trebuie reamintita sarcina pe care o are de indeplinit inima unui corp si felul cum si-o indeplineste.

Inima normala, despre care se spune ca este motorul circulatiei singelui prin corp, nu are insa numai misiunea de a face fata unei situatii mereu aceeasi, asa cum ar face de pilda o pompa aspiratoare-respingatoare. Spre deosebire de o asemenea pompa, inima trebuie sa-si adapteze munca la diferitele cerinte ale vietii zilnice, la diferitele eforturi fizice pe care le face individul. In aceste conditii extrem de variate inima isi mareste in mod automat randamentul muncii, aruncind o cantitate mai mare sau mai mica de singe in circulatie pentru a duce la tesuturi oxigen in cantitate corespunzatoare si pentru a scoate de acolo in aceeasi masura deseurile metabolice. Aceasta inseamna, insa, ca inima normala dispune in mod normal de o rezerva de energie remarcabila si ca se poate adapta.

Situatia unei inimi care sufera din cauza unei leziuni a supapelor sale – valvulele – sau din cauza unei rezistente periferice prea mari pe care trebuie sa o invinga sau care din alte motive este obligata sa depuna o munca mai mare este diferita. Chiar cind omul este in repaus fizic, o asemenea inima isi consuma din rezervele ei de energie. Asa se face ca ei ii mai ramine un stoc de energie mult mai mic decit unei inimi care lucreaza in conditii normale si ca, desi nu apar semnele unei incapacitati de a face fata cerintelor circulatiei, ea va obosi mai repede. Totusi, atita vreme cit ea poate asigura o circulatie aproape normala, se spune ca este o inima compensata, suficienta pentru circulatie.

Atunci cind rezervele energetice ale inimii nu vor mai fi suficiente, cind apar semnele obosirii ei este vorba despre o insuficienta sau descompensare cardiaca. Este de la sine inteles ca decompensarea va avea un aspect diferit dupa cum inima poate face fata inca la eforturi fizice, dar din ce in ce mai mici, sau dupa cum ea mai poate asigura circulatia numai in stare de repaus fizic total sau nici macar atit.

Regim alimentar pentru intretinerea inimii
Regim alimentar pentru intretinerea inimii

Cunoasterea modului in care se instaleaza insuficienta cardiaca permite sa se intrevada cele doua mari roluri pe care le are dietetica in bolile inimii:

– rolul profilactic, pentru preintimpinarea instalarii insuficientei cardiace la bolnavii care sufera de o boala care predispune la aceasta;

– rolul curativ, pentru bolnavii la care s-a instalat un anumit grad de insuficienta cardiaca, si la acestia din urma regimul poate – pina la un anumit punct – sa aiba rol profilactic in sensul ca bolnavul va cauta sa  evite instalarea marii insuficiente cardiace, a starii de epuizare totala a rezervelor de energie ale inimii.

Date generale asupra insuficientei cardiace. Inainte de a trece in revista modul in care trebuie alcatuita si condusa alimentatia profilactica sau curativa in insuficienta cardiaca trebuie amintite pe scurt modificarile ce se petrec in corp in cursul ei. Corectarea lor va constitui tinta dieteticii curative si evitarea lor a dieteticii profilactice. Se stie despre mica si marea circulatie a singelui ca mica circulatie este drumul pe care singele il parcurge de la ventriculul drept al inimii pina la auriculul ei sting. In acest circuit singele strabate plaminul, unde se face incarcarea cu oxigen a globulelor rosii si cedarea bioxidului de carbon in aerul atmosferic.

Marea circulatie incepe din ventriculul sting al inimii si se termina in auriculul ei drept. Intre aceste doua incaperi singele strabate toate organele corpului, unde duce oxigenul si principiile alimentare si de unde se preia bioxidul de carbon si substantele de deseu ce vor trebui eliminate din corp. Inima, motorul principal al acestor doua circuite, este in acelasi timp si hotarul dintre ele.

Primul efect al intrarii inimii in starea de decompensare este pierderea capacitatii ei de a se goli complet de singe in timpul contractiei. Aceasta se resimte atit in circulatia mare, cit si in cea mica. In circulatia mare ajunge o cantitate mai mica de singe sau, altfel spus, la organe si tesuturi ajunge o cantitate mai mica de oxigen si de substante nutritive (glucide, grasimi, albumine si vitamine). In acelasi timp, si din aceleasi motive, o cantitate mai mica de bioxid de carbon si de produse de deseu vor putea fi indreptate spre locurile lor de eliminare din corp. Munca tuturor organelor si tesuturilor va scadea, in aceste conditii, ele obosind mai repede. Bolnavul insusi se plinge de o oboseala ce apare la eforturi fizice din ce in ce mai mici.

Organismul va cauta sa faca fata acestei situatii printr-o accelerare a miscarilor respiratorii, ceea ce ar trebui sa aiba ca urmare o imbogatire a singelui cu oxigen. Bolnavul se va plinge atunci de aparitia unei respiratii care seamana cu gifiitul unui om care a facut un efort foarte mare. Daca nu se intervine cu un tratament si un regim alimentar potrivit, gifiiala va aparea la eforturi din ce in ce mai mici, pina cind, in marea insuficienta cardiaca, ea devine permanenta, fiind prezenta pina si in stare de repaus fizic absolut.

Dar acestea nu sint singurele consecinte asupra marii circulatii. Dupa cum s-a aratat anterior, golirea inimii nu se mai face complet. Aceasta inseamna ca, atunci cind singele incarcat cu bioxid de carbon soseste la inima din marea circulatie, el va gasi in inima restul de singe pe care ea nu a fost in stare sa-l trimita in circulatie. Urmarea va fi pe de o parte ca singele nu se oxigeneaza si nu elimina suficient bioxid de carbon, iar pe de alta parte ca debitul circulator este scazut. Aceasta situatie se complica si cu o staza in organism. Unul dintre organele care sufera printre primele efectul stazei (stagnarii) in circulatia mare este ficatul si, impreuna cu el, rinichiul si toate organele tubului digestiv. De aceea, ficatul este mare si dureros in insuficienta cardiaca si apar tulburari digestive, cum ar fi senzatia de balonare a abdomenului dupa mese, lipsa de pofta de mincare etc.

Dar staza se rasfringe asupra intregului organism si circuitul normal al singelui incepe sa sufere. Eliminarea prin rinichi este jenata, iar trecerea apei din organe in vasele sanguine nu mai are loc in mod normal, ba chiar are loc un fenomen invers de trecere mai mare a apei din singe spre tesuturi. Urmarea este aparitia edemelor (umplerea cu apa a tesuturilor). In sfirsit lipsa unei bune circulatii, cu oxigenare proasta a singelui la nivelul plaminilor, face ca pielea si buzele cardiacului sa ia o culoare albastruie, iar aciditatea mediului interior al corpului sa creasca.

Ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaPutinIndeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...