alune

Minerale necesare organismului

Share sa stie si altii !

Minerale necesare organismului

Calciul

 Alimentele bogate în Calciu sînt: iaurt, lapte, telemea, nuci, morcovi, varză, gulie si mere.

 

Fibrele

Alimentele care conţin fibre alimentare ajută la prevenirea constipaţiei, protejează intestinul gros, ajutând inclusiv la prevenirea cancerului de colon, arată un studiu realizat de o echipă de cercetători de la Medical College din Georgia. „Fibrele alimentare distrug celulele din tractul gastrointestinal, favorizând creşterea nivelului de mucus lubrifiant”, afirmă Paul McNeil, unul dintre cercetători. Pe de altă parte, alţi cercetători sunt de părere că deficitul de fibre poate fi un factor al unor afecţiuni precum diabetul zaharat, boli de inimă coronariene sau al unor probleme digestive.

Cu toate acestea, excesul de fibre, peste 18 grame pe zi, nu este recomandat. Consumate într-o cantitate prea mare, acestea pot duce la flatulenţe şi pot reduce absorbţia caldului, a fierului şi a zincului. Cerealele, legumele şi fructele,.precum nucile şi alunele, sunt principalele surse de fibre. Cele mai multe fibre cerealiere se găsesc în straturile exterioare ale grăunţelor, care se îndepărtează în timpul procesului de rafinare. Din acest motiv, produsele nerafinate, precum orezul brun, pastele şi pâinea integrale, conţin multe fibre.

alune
alune

 

Fierul

 Alimentele bogate în Fier: spanac, gălbenuş, cacao, stafide, în sucul natu­ral de portocale, salată verde, varză roşie.

Vitamina C ajută la asimilarea fierului în organism, în schimb ceaiul negru şi cafeaua o blochează.

 

Iodul

METABOLISMUL SI IODUL

dr. Borşa Petrufa • Medic primar endocrinolog

De ce iodul!

Deoarece iodul este un microelement cu un rol esenţial pentru organism, acela de substrat pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Mergând pe firul distribuţiei iodului in natura conform datelor ştiinţifice existente OMS, o judecata simpla va scoate la lumina lipsa de iod şi faptul că 30% din populaţia globului suferă de lipsi de iod, mai mult, în Europa Centrală 80% din sol si din apele de băut nu conţin iod in cantitate corespunzătoare.

Lipsa de iod poate fi agravata de sarcină sau prin consum excesiv de alimente precum varză, conopida, meiul sau prin lipsa de seleniu, glanda tiroida, care este elementul primordial in reglementarea metabolismului nu poate funcţiona normal, fara o cantitate corespunzătoare de iod. Astfel metabolismul atinge un nivel inferior, care duce inevitabil Ia formarea supragreutătii. Din acest moliv, cei care au un metabolism intens pot să mănânce oricât, totuşi ei nu se vor ingrăsa, iar cei cu lipsă de iod nu pot scăpa de supragreutate nici cu ajutorul curelor de slăbire cu calorii minime introduse.

Intrucat iodul este esenţial pentru glanda tiroida (locul de formare a hormonilor tiroidieni), iar glanda tiroidă intervine cu hotărâre in metabolis­mul organismului, putem spune că între iod si metabolism exista o legătură specială. Lipsa de iod va dezechilibra metabolismul în favoarea asimilării, efectul fiind de luare in greutate şi chiar obezitate, înlr-o asemenea situaţie orice regim de slăbire este ineficient.

Dar lipsa de iod va afecta metabolismul tuturor celulelor organismului, ducând la: oboseală, scăderea memoriei, scăderea puterii de concentrare şi atenţie, depresie, lipsă de motivaţie, probleme cardiovasculare, afectarea pielii, părului, unghiilor, dureri osteo-articulare, tulburări de ciclu menstrual, tulburări în viata intimă a cuplului, scăderea capacităţii de a avea copii.

Sarea iodată si tabletele de iod şi ele ar reprezenta o solutie. Dar problema este, că acestea contin iodul în legătură anorganică, şi prin ele nu putem asigura necesarul de iod optim al glandei tiroide. Din iodul indus In molecule organice glanda tiroidă poate să asimileze insă exact cantitatea necesară funcţionării optime ale organismului, în Japonia de exemplu, datorită consumului excesiv de peste oceanic (de ex. mâncarea tradiţională “susi”), cantitatea de bioiod introdus este de zece ori mai mare, decât cel prevăzut. Bioiodul fiind însă inclus în molecule organice, organismul administrează exact atât cât are nevoie. Foarte puţine produse există tn lume care conţin acest tip de iod exploatarea bioiodului, fiind foarte scump.

In loc de cocluzii avînd în vedere trei aspecte esenţiale:

1. intervenţia iodului în procesul de creştere şi dezvoltare a tuturor glandelor (şi în special a creierului).

2. necesarul crescut de iod în perioada adolescentei, în mica copilărie, la gravide,

3. bioiodul poate ajuta la scăderea greutăţii corpului.

E firesc ne întrebăm cum vom reuşi sa compensam lipsa de iod si să influenţăm in mod favorabil atât glanda tiroidă cât si metabolismul (economia generală a organismului)!

Necesarul de iod nu este o problemă doar pentru vegetarieni, ci, în gene­ral, pentru toată lumea. Acesta poate fi obţinut mai ales din sarea iodată, dar şi din apă mi­nerală, ouă şi produsele lactate.

 

Magneziul prelungeşte tinereţea

 

Sărurile de magneziu se găsesc de obicei în ţesuturile animale si vegetale. In corpul nostru ele sînt în proporţie de aproximativ 7 ori mai mare decît cele de fier.

Doza zilnică este de 150 – 350 mg, mai crescută la copii şi la femeile însărcinate. Absorbţia magnezului se face prin aparatul digestiv, de aceea unele afecţiuni ale acestuia pot duce la fenomene de absorbţie insuficientă. Absorbţia este favorizată de prezenţa vitaminei D, iar fixarea mineralului se face în prezenţa vitaminei E. Magneziul influenţează pozitiv funcţionarea hormonului paratiroidian şi a hormonului de creştere, precum şi formarea proteinelor. De asemenea, influenţează pozitiv metabolismul glucidelor şi lipidelor. Unele medicamente (cortizonul, aldosteronul, tirozina ş.a.) favorizează eliminarea magneziului din organism. In organism, magneziul se află într-o relaţie de interdependenţă cu sodiul şi calciul, între aceste trei minerale putînd avea loc aşa-numitul fenomen de transmutaţie moleculara. Astfel, dacă în organism este o concentraţie suficientă de magneziu, şi apare o deficienţă de calciu, prin acest fenomen de transmutaţie, se poate forma calciul necesar din magneziu.

Recomandări

Pentru asigurarea necesarului de magneziu, se recomandă pîinea neagră şi folosirea sării grunjoase, bogată în săruri minerale şi în magneziu, la prepararea mîncării. De asemenea, se poate consuma supa în care au fiert legumele, fructele sau carnea.

Magneziul este prezent în cantităţi notabile în:

  • fructe: mere, gutui, prune, cireşe, vişine, caise, castane, smochine, curmale, nuci şi măceşe;
  • legume: morcov, pătrunjel, ţelină, sfeclă roşie, praz, cartofi, roşii, vinete, urzici, spanac, andive, bob, sparanghel, fasole albă, mazăre;
  • produse de origine animală: ficat, inimă, rinichi şi muşchi;
  • cereale: grîu, porumb, orz şi ovăz.

Prezenţa în cantităţi normale, prin aport alimentar, a magneziului în organism înseamnă: prevenirea îmbătrînirii premature a ţesuturilor, a asteniilor, a tulburărilor digestive (de motilitate, enzimatice, de acidogeneză), a afecţiunilor aparatului respirator, a unor alergii, a unor tulburări în zona hepato-biliară, legate de contracţiile vezicii, de constipafie, de detoxifierea ficatului ş.a. Magneziul este cardioprotedor, previne instalarea spasmofiliei, a gutei şi a artrozei.

Dacă lipseşte…

Deficitul de magneziu, în schimb, se manifesta prin anxietate şi hiperemotivitate, prin spasm laringian, prin cefalee, vertij, lipotomie şi insomnie. Tot în lipsa magneziului se manifestă oboseala vizuală, palpitaţii, dischinezie şi astenie biliară, precum şi fragilitatea fanerelor (dinţi, păr, unghii). La bătrîni, carenţa de magneziu se manifestă în plus prin tremurături, tulburări de mers şi astenie.

 

Proteinele

 Oamenii sunt construiţi mai ales din proteine. Acestea sunt molecule mari compuse din mai mult de 50 de aminoacizi. Sub­stanţa organică din oase şi dinţi, muşchii, enzirnele, hemoglobina, anticorpii, numeroşi hormoni sunt toate structuri proteice, în fiecare zi, oamenii pierd proteine în urma eliminării celor uzate. De aceea, aportul constant de pro­teine reprezintă o necesitate pen­tru a avea un organism sănătos.

Specialiştii au stabilit o clasificare a valorii biologice a proteinelor, în urma căreia a rezultat o diferenţiere în pro­teine complete (care conţin cantităţi mari din numeroşi aminoacizi, inclusiv cei esenţiali) şi proteine incomplete (care conţin cantităţi reduse de ami­noacizi). în general, proteinele de origine animală intră în categoria celor complete.

Bineînţeles, alegând consu­mul de proteine de origine vegetală (incomplete), se poate echilibra fondul amionoacidic (care trebuie să asigure necesarul pentru sinteza de proteine) prin combinarea unor proteine complementare (cele sărace cu cele bogate în anumiţi aminoacizi).

La adultul sănătos, necesarul zilnic este estimat la 0,6 până la un gram de proteine pe kilogram, în perioadele de creştere, se recomandă două grame şi chiar mai mult la sugari. O dietă prea săracă în proteine duce la mal-nutriţie proteică, iar urmările sunt grave şi tratamentul se face sub strictă supraveghere medi­cală. De aceea, este important consumul constant de alimente cu un bogat conţinut proteic.

Într-un ou se găsesc aproxi­mativ cinci grame de proteine, în 100 grame de unt – 3,5 grame, în 100 grame de carne de vacă -25 grame (aproape la fel ca şi carnea de porc), iar în 100 grame de peşte – 10-20 grame. Dintre alimentele de origine vegetală, sunt destul de puţine cele care conţin mai mult de un gram de proteine la 100 de grame. Ciupercile, soia, cere­alele, mazărea verde, urzicile conţin aproximativ 7-8 grame de proteine la 100 de grame, în timp ce germenii de grâu au aproape 20 grame.

 

Seleniul

 

Ajuta la intarirea sistemului imunitar. Se gaseste in usturoi, peste ton.

 

Zincul

 

Nu se găseşte în cantităţi mari în legume, dar poate fi obţinut din lapte, soia, nuci, cereale sau seminţe. O adevărată co­moară de zinc este droj­dia de bere. O linguriţă de drojdie de bere, di­mineaţa, dizolvată într-un pahar cu apă călduţă, asigură necesarul pentru întreaga zi.

 

Vitamina A

 

Alimentele bogate în vitamina A sînt: morcovul, roşiile, spanacul, salata, pătrunjelul verde, ceapa verde, mărarul, adică legumele galben-portocalii şi verde închis.

 

Vitamina C

 

Alimentele bogate în vitamina C sînt: citricele, ardeiul gras, hreanul, măceşul şi pătrunjelul.

 

Vitamina E

 

Alimentele bogate în vitamina E sînt: germenii de cereale, uleiurile presate la rece din soia, porumb, floarea soarelui, măsline.

Retete Culinare rapide si usoare

No feed items found.

Retete de Prajituri si Torturi

No feed items found.

Tratamente Naturiste

Ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaPutinIndeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...