Dieta pentru excesul ponderal

Excesul ponderal si curele de slabire

În ultimii ani a început sa se traga un serios semnal de alarma privind cresterea semnificativa a numarului persoanelor supraponderale si obeze. Atentia lumii medicale este atrasa tot mai mult de acest grup populational, care creste procentual într-un ritm îngrijorator, nu numai în tarile dezvoltate, dar si-n tarile sarace.
Daca în urma cu 150 de ani, munca fizica avea o pondere de circa 90%, iar cea intelectuala de 10%, în ziua de azi întâlnim o situatie inversa, datorita beneficiilor oferite de mecanizarea si automatizarea proceselor de productie, care se regasesc la fiecare loc de munca.
Într-adevar, munca a fost usurata considerabil, randamentul, productivitatea muncii si productia au crescut si ele, dar oamenii au început sa se miste tot mai putin, iar de-aici si pâna la kilogramele în plus, drumul a fost extrem de scurt. Si activitatile casnice au beneficiat din plin de avântul tehnologic, iar astazi în aproape orice familie gasim masini de spalat, frigidere, roboti de bucatarie, storcatoare de fructe si legume, aspiratoare etc. Acest fapt nu este nici pe departe rau în sine, masinile preluând din munca noastra si usurându-ne-o. Astfel efortul fizic a fost redus într-o buna masura, atât la serviciu cât si acasa. De parca acest lucru n-ar fi fost suficient, în ziua de azi, cam la fiecare colt de strada, gasim alimente care nu mai trebuie sa fie supuse unui proces de preparare din partea noastra, ci doar cumparate, mestecate si înghitite, multe dintre acestea încântându-ne nu numai privirea, ci si papilele gustative.
S-a ajuns astfel ca si-n România dupa unele statistici, sa se constate ca numarul persoanelor care si-au depasit greutatea normala se apropie vertiginos de 50%, iar dintre acestea mai bine de 20% fiind reprezentate de persoanele obeze.

exces ponderal
exces ponderal

Pe parcursul timpului au fost concepute si folosite tot felul de formule de calcul în ceea ce priveste greutatea ideala, supraponderalitatea si obezitatea, la ora actuala, este folosita formula propusa de Societatile Germana si Americana de Nutritie. Prin intermediul unui raport dintre greutatea persoanei (masurata în kilograme) si patratul înaltimii acesteia (exprimat în metri), se obtine indicele de masa corporala (IMC), formula aplicabila tuturor celor ce se încadreaza între 150 si 200 cm înaltime. Un raport :
– sub 18,5 semnifica subponderalitate ;
– cuprins între 18,5-24,9 corespunde normoponderalitatii (sunt deja studii care recomanda pentru femei, ca limita normoponderalului sa fie la valoarea de 23,9 !) ;
– de peste 28 de unitati implica o crestere semnificativa a riscului cardio-vascular ;
– cuprins între 25-29,9 corespunde supraponderalitatii ;
– cuprins între 30-34,9 corespunde obezitatii de gr. I ;
– cuprins între 35-39,9 corespunde obezitatii de gr. II ;
– mai mare sau egal cu 40 de unitati corespunde obezitatii de gr. III.

(Totusi exista în ultimul timp tot mai multe voci autorizate care doresc ca si acest sistem de cuantificare referitor la greutatea ideala sa fie revizuit, în special în ceea ce priveste granitele normoponderalului si ale subponderalului, cum ar fi de altfel si logic, daca urmarim de jos în sus, de la obezitatea gr. III spre normoponderalitate. Astfel se propune ca granita sa se situeze la un IMC = 20 si nu la valoarea de 18,5. S-a constatat de pilda ca persoanele cu un IMC = 19 în ceea ce priveste sanatatea se comporta mult mai aproape de subponderal, decât de normoponderal. Autorul acestei carti subscrie si el la ideea plasarii granitei normoponderalitatii la un IMC = 20), nu de dragul formulei de mai sus, care „merge” din 5 în 5 unitati, ci în primul rând din considerente fiziologice.
Pentru subponderalitate sunt propuse de-asemenea 3 grade :
– subponderal gr. I, pentru un IMC cuprins între 15-19,9 (aici sunt controverse si discutii interminabile cu cei care sustin ideea ca normoponderalul ar fi de fapt pâna la IMC = 18,5 !) ;
– subponderal gr. II, pentru un IMC cuprins între 10-14,9 ;
– subponderal gr. III, pentru un IMC mai mic de 10. Cred ca este de prisos sa va rog sa va imaginati cum ar arata o persoana cu un IMC = 10 ! De exemplu, la o înaltime de 170 cm, o persoana ar avea…28,9 kg ! S-au întâlnit astfel de cazuri în istorie (lagarele de concentrare naziste, lagarele de munca silnica din perioada „epurarilor” comuniste), dar si-n prezent cu referire la tarile subdezvoltate, sau la persoanele care sufera de anorexie.

Merita mentionat si faptul ca obezitatea cu cât apare mai de timpuriu si cu cât dureaza mai mult, cu atât se va “scapa” mai greu de ea, iar complicatiile sale vor fi mai severe. Daca la copii obezitatea este deseori hiperplazica (grasime stocata într-un mare numar de celule grase), la adulti ea este hipertrofica (grasime stocata într-un numar redus de celule adipoase). S-a demonstrat pe loturi mari statistice ca 4 din 5 copii, care de mici sunt obezi, nu-si vor mai reveni niciodata la greutatea normala ! Sansa ca un adult sa slabeasca comparativ cu un copil este mult mai mare, acesta dezvoltând asa cum am vazut o obezitate hipertrofica.

Cauzele cresterii în greutate :
– aportul alimentar crescut cantitativ, sau / si calitativ, raportat la un efort fizic insuficient sau ineficient ;
– masa de seara (“bat-o vina !”), sau / si mâncatul (“ciugulitul”) neîntrerupt între mese ;
– rar (sub 1% din cazuri), sunt descrise unele cauze endocrine : hipotiroidia, boala Cushing, hipersecretia hormonului de crestere etc.

Daca ne-am referi doar la prima cauza enumerata, ea poate surveni pentru anumite perioade scurte de timp, în care persoana în cauza fie este supusa unui grad ridicat de stres, fie este însarcinata (si are “pofte”), fie este supusa unor temperaturi joase (este cunoscut faptul ca frigul stimuleaza senzatia de foame iar caldura pe cea de satietate) etc. Astfel, vom rezuma : manânc mai mult decât consum, iar excesul se depune ! Din normoponderal nu se va ajunge niciodata peste noapte obez, ci vor trebui sa treaca luni sau ani de zile, pâna la o supragreutate. S-ar putea ca în momentul de fata cineva care a depasit greutatea normala sa aiba un aport alimentar scazut, dar el / ea fiind predispus(a) la nemiscare (pe masura ce greutatea-i creste), totusi greutatea sa nu-i va scadea, ci din contra. Apare în acest context un veritabil cerc vicios : cu cât voi creste în greutate, ma voi misca tot mai putin, ceea ce conduce automat la o crestere suplimentara în greutate. Dar si reciproca este perfect valabila : scazând în greutate ma voi putea misca mai usor, ceea ce va duce la un potential nou de scadere în greutate.
Alcoolul, în afara faptului ca este o substanta foarte calorigena (7 kcal pentru fiecare gram), daca este consumat înainte de mese, el va stimula mult apetitul, determinând o supraalimentare calorica, prin cresterea senzatiei de foame. Alcool înseamna atât berea, cât si vinul alb sau rosu, care reprezinta dupa parerea unor specialisti, cele mai puternice excitante ale secretiei gastrice acide, având din acest motiv un potential ulcerogen.
Exista si persoane (cei drept, rare), care fie au un nivel al hormonilor tiroidieni la limita superioara a normalului, fie sunt hipertiroidieni veritabili, care datorita accentuarii substantiale a metabolismului bazal, pot sa manânce mai mult cantitativ decât o persoana normala si totusi sa nu se îngrase, ba chiar sa scada în greutate. Aceasta situatie trebuie privita ca o exceptie si nu drept o regula !
Este important de stiut ca daca-mi doresc sau „tintesc” spre o anumita greutate va trebui sa consum un anumit numar de calorii, în functie de activitatea pe care o desfasor si-n functie de sex. Astfel :

– femei – sedentare : greutatea dorita x 26 kcal / kg
– active : greutatea dorita x 30 kcal / kg
– foarte active : greutatea dorita x 35 kcal / kg

– barbati – sedentari : greutatea dorita x 30 kcal / kg
– activi : greutatea dorita x 35 kcal / kg
– foarte activi : greutatea dorita x 40 kcal / kg

Exemple :
1. Femeie activa cu greutatea dorita 50 kg. 50 x 30 kcal / kg = 1500 kcal ;
2. Barbat sedentar cu greutatea dorita de 75 kg. 75 x 30 kcal / kg = 2250 kcal.

Privind aceste valori referitoare la numarul de calorii pe zi, coroborate cu valorile caloriilor pentru fiecare aliment date la sfârsitul acestui capitol, nu am vesti prea bune pentru doamnele si domnisoarele de statura minola în special, adica pentru cele care au între 150-160 cm înaltime. De ce ? Deoarece, o astfel de persoana de pilda cu o înaltime de 155 cm, dar având o greutate (sau din contra, tintind spre o greutate) de 50 kg, chiar activa fiind, va trebui sa se cam „lupte” cu ispitele culinare si cu eventualele kilograme în plus. Pentru o doamna de 50 kg si activa, numarul de calorii zilnic admise, pentru a-si mentine greutatea, sau pentru a ajunge la greutatea ideala corespunzatoare valorii de mai sus, aceasta va trebui sa aduca prin aportul alimentar zilnic cel mult 30 x 50 = 1500 kcal.
Un regim alimentar format dintr-o singura lingura de ulei (140 kcal), ˝ de pepene rosu de 6 kg (750 kcal), 200 g de cartofi fierti (160 kcal), 200 g pâine (500 kcal) si 100 g carne de crap (104 kcal), furnizeaza corpului 1654 kcal. Deci mare atentie la cât si ce anume consuma o astfel de persoana, deoarece va putea avea mari probleme cu kilogramele (în plus) !
Nu sunt însa nici adeptul curelor de slabire extrem de restrictive (cele care furnizeaza sub 800 kcal / zi), din cauza riscurilor pe care le comporta si a compliantei reduse în rândul pacientilor.

Share sa stie si altii !

Ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaPutinIndeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...